Cairo,Egipt

O, Doamne! Egipt…

               Ca sa poti sa te bucuri cu adevarat de ceea ce iti ofera Egiptul, trebuie mai intai sa te detasezi de tot ceea ce credeai ca stii in ceea ce priveste cultura egiptenilor si sa renunti la orice fel de stereotip. Sa fii turist in Cairo este cu adevarat o aventura. Populatia orasului numara peste 20 de milioane de oameni si acest lucru transfroma metropola intr-una dintre cele mai mari din Africa.

              In perioada in care trebuia sa ajung in oras, toate televiziunile de stiri anuntau ca exista riscul unei revolutii si transmisiunile din Piata Tahrir aveau in centru manifestantii care scandau impotriva guvernului egiptean.Cu toate acestea, imi doream prea mult sa ajung in Cairo si nu aveam de gand sa las media sa imi influenteze decizia.

               Am cerut asistenta in aerport atat pentru plecare cat si pentru intoarcere. In acest sens si aerportul din Cairo este dotat cu masini destinate special pentru transportul persoanelor cu dizabilitati, doar ca trebuie sa stii ca in partea aceasta de lume cei care iti faciliteaza orice fel de serviciu asteapta de la tine o mica atentie, mai exact bacsis. Poate fi destul de dificil pentru un european sa inteleaga acest obicei, dar dupa putin excercitiu si putini nervi intinsi incepe sa-ti placa. Bacsisul in Egipt nu reprezinta numai suma pe care tu ca si consumator doresti sa o lasi drept multumire pentru grija pe care o persoana a avut-o pentru tine, nu reprezinta nici procentul de 10% pe care cu totii ne-am invatat sa-l dam la chelner, aici bacsisul cat si orice alt pret se negociaza.

                   In locurile publice (aerporturi, muzee) sunt afise care nu incurajeaza astfel de practici si niciodata nu ti se va cere o suma de bani in gura mare. Totul este soptit la ureche sau prin gesturi insinuante, iar banii sunt pasati „pe sub mana”.

                 In prima noastra zi in Cairo ne puteai citi spaima pe fata. Obiceiurile oamenilor,orasul, zgomotul, aerul prafuit si traficul ne luasera total pe nepregatite. Realitatea depasise povestile si ceea ce experimentasem pana atunci in materie de turism. Totul era nou. Hotelul pe care l-am rezervat pe acest site se numeste „Gawharet Al-Ahram (Formerly Husa Pyramids)” si se afla chiar pe strada care duce la Piramide. Il pot recomanda din punct de vedere al asezarii si al view-ului panoramic de care te poti bucura urcand pe terasa de pe acoperisul acestuia, dar si pentru micul dejun bogat si diversificat (unde s-a servit atat mancare europeana cat si traditionala). Este un hotel de 4 stele accesibil pentru persoanele cu dizabilitati pentru ca detine lift,are si piscina pentru doritori, dar are si anumite probleme la care nu te-ai fi asteptat: se intampla frecvent sa fie pene scurte de curent, iar izolatia fonica nu exista, in plus chiar langa hotel exista o moschee care poate fi foarte scary cand incepe sa cante si sa cheme credinciosii la rugaciune pe la 3 noaptea.

Vedere de la fereastra-in stanga sus minaretul moscheei

                   Am decis ca prima zi in Cairo sa inceapa cu o vizita a centrului orasului, a Piatei Tahrir si a Muzeului Egiptean. Stiam deja ca traficul este infernal si nu am fi avut vreodata sanse sa reusim sa ne adaptam la modul de viata a egiptenilor atat incat sa luam mijloacele de transport in comun, asa ca am decis sa solicitam hotelului sa ne cheme un taxi. Aflasem deja din ghidul turistic ca este recomandat sa luam taxiurile albe pentru ca doar acestea au un taximetru si calatoria este platita la kilometru si nu la negociere. Personalul hotelului a fost foarte dragut si ne-a insotit pana la taxi si chiar si-a notat numarul de inmatriculare al taxiului (fapt ce ne-a cam pus pe gaduri).Destinatia: Piata Tahrir, zona in care se gasesti si muzeul national.

                   Am ajuns destul de devreme la destinatie, iar soferul se incapatana sa ceara plata in dolari americani (moneda Egipt = lira egipteana). Si daca as fi vrut sa fac acest lucru nu as fi putut pentru ca schimbasem toti banii in lire egiptene inca din aerport. Nu am cedat presiunii si i-am comunicat taximetristului ca va trebui sa accepte plata in lire pentru suma exacta, indicata de aparat si am coborat din masina.

                Intrarea in muzeu se face din strada Meret Basha, chiar in apropiere de Piata Tharir. Am renuntat la ideea de a merge in faimoasa Piata Tahrir pentru ca protestele nu incetasera si chiar localnicii ne-au sfatuit ca ar fi mai bine sa evitam zona.

              De obicei, in Cairo, curtile cladirilor de interes public sunt in contrast cu peisajele intalnite in oras, sunt bine amenajate, intretinute si curate. Nu a fost necesar sa stam la coada pentru bilete pentru ca si aici beneficiezi de prioritate, oamenii chiar te rugau sa mergi in fata. Pretul biletului pentru persoanele cu dizabilitati se plateste pe jumatate, dar din pacate accesul cu scaun rulant este imposibil. Astept nerabdatoare momentul cand ma voi intoarce in Cairo si sper sa redescopar un Cairo modernizat.

                Daca doresti sa poti face fotografii in interiorul muzeului va trebui sa platesti o extra taxa, noi nu am aflat acest lucru decat dupa ce am iesit din muzeu, deci majoritatea amintirilor din acest muzeu le avem in minte (lucru care nu-mi displace).

Muzeul Egiptean

                 Eu sunt adepta vacantelor „do it your self”, motiv pentru care nu am platit nici un ghid, sincer nici nu este nevoie pentru ca toate obiectele expuse in muzeu au placute explicative in limba engleza.

Singura fotografie din muzeu

                      In cazul in care doresti sa faci fotografii in muzeu fara sa fi platit extra-taxa, trebuie sa stii ca nu poti pacali sitemul sub nicio forma pentru ca exista un numar mare de angajati care te urmaresc la fiecare pas si sunt destul de agresivi. Pentru fotografia de mai sus am fost amenintata ca o sa mi se confiste camera. Desi ai platit taxa pentru fotografii, la etaj in camera destinata celui mai renumit faraon egiptean Tutankhamon fotografiatul este strict interzis.

                     Este cert ca muzeul adaposteste peste 120 de mii de piese ce simbolizeaza arta Egiptului antic iar vizita la muzeu iti ia cam jumatate de zi. Dar daca esti pasionat de egiptologie poti petrece si 1 zi intreaga in interior, admirand in detaliu fiecare piesa.

                     Noi am plecat cu un plan bine intocmit inca de acasa, asa ca dupa cateva ore am decis sa mergem la o plimbare prin oras, pe malul Nilului, in speranta ca v-om reusi sa ne plimbam cu o barcuta de-a lungul acestuia. Din pacate egiptenii nu am investit prea mult in infrastructura, ceea ce poate ingreuna destul de mult deplasarea in scaunul rulant. In plus, traversarea strazilor in Cairo este o adevarata aventura. Se stie deja ca in Africa nu exista reguli stricte de circulatie. In Cairo masinile nu opresc niciodata ca sa poti trece strada si nici nu o sa intalnesti treceri de pietoni sau alte semne de circulatie. Traversarea se face la risc in traficul haotic. Este atat de infernal incat oamenii coboara si urca in mijlocul de transport in comun din mers.

                   Vis-a-vis de hotel era o benzinarie in care aveam siguranta ca o sa gasim apa inbuteliata si ca nici nu va fi necesar sa stai sa negociezi pretul pentru aceasta, insa pentru a ajunge acolo trebuia sa traversezi un bulevard cu 4 benzi. Nu am fi avut curaj sa traversam daca 2 soldati cu mitraliere in dotare care trebuiau sa asigure paza nu si-ar fi dat seama ca ne este destul de teama sa trecem si s-au pus in mijlocul strazii oprind traficul. Acelasi lucru s-a intamplat si la intors. Dupa aceea, de rusine, nu ne-am mai dorit sa traversam vreodata, si am preferat sa cumparam apa de la un vanzator de taraba postat pe aceeasi parte cu hotelul.

Ca tot am mentionat de benzinarie….stiti care este paradoxul? O tara cunoscuta mondial pentru resursele sale de petrol, si lider de export petrolier nu poate asigura cantitatea necesara de benzina per automobil. Benzina se da cu ratia. Nu poti alimenta de unul singur, esti mereu asistat incat sa nu fii tentat sa pui mai mult decat ai dreptul in rezervor. Pretul litrului de benzina este 1,83 Lei. O tara superba si bogata, secata de altii….

                      Revin la plimbarea noastra pe malul Nilului. Ne doream foarte mult aceasta „croaziera” insa cautam un loc din care sa se poate cobori cu usurinta in barca. Am constatat cu stupoare ca acest loc nu exista. Nu exista un mal, sau o terasare din care sa se faca accesul pe barca ci pur si simplu trebuie sa sari de pe trotuar direct in barca.  

Barcute plutind pe Nil

                Am fost identificati rapid de 2 localnici care ne doreau de clienti. Am fi vrut si noi dar cum sa procedam? Incercam sa ne intelegem in engleza dar fara succes asa ca am renuntat la idee. Ma si imaginam inghitita de un corocodil… Cu siguranta o sa mai ajung in Cairo si poate atunci lucrurile se vor fi schimbat sau eu voi fi mai curajoasa.

                 Am luat un taxi direct din strada si pot sa spun ca de acum acest baiat a fost prietenul nostru cel mai bun pe parcursul acestor zile. Transportul este foarte ieftin iar tanarul foarte de treaba si de incredere incat am hotarat ca restul zilelor sa il chemam si sa mearga cu noi peste tot. Pot spune ca o calatorie pe durata unei zile, de dimineata pana seara, in care taximetrul nu s-a oprit din indexat a costat in banii nostri in jur de 50 de lei. Asadar am facut cea mai buna alegere.

              Initial destinatia noastra era hotelul unde ne cazasem, dar nu mai puteam astepta pana in ziua urmatore sa vad Piramidele si cum acestea nu erau departe de cazare, am decis sa schimbam putin traseul. Am trecut de hotel si la 300 m mai in fata, deja pe marginea strazii vedeai localnici care te rugau sa faci traseul cu ei intr-o trasura trasa de cai sau calare pe camila.

                 Pentru ca nu am dat curs ofertei unuia dintre localnici acesta a decis sa se arunce pe parbrizul taxiului obligandu-l pe sofer sa opreasca ca acesta sa se urce pe bancheta din spate unde ma aflam eu. Cu siguranta m-am speriat de moment daca asta va intrebati, dar mi-am dat seama de fapt ca viata egiptenilor nu este dintre cele mai usoare si fiecare zi este o batalie pentru supravietuire. Am acceptat sa ne urcam intr-una din trasurile pe care le punea la dispozitie, bineinteles dupa ce am negociat foarte aprins asupra pretului. Cand negociezi in astfel de situatii este necesar sa injumatatesti suma pe care ti-o propune comerciantul si abea de acolo sa incepi negocierea. In situatia de fata pretul propus a fost 400 de lire egiptene si intelegerea s-a facut pentru nici mai mult nici mai putin de ghici cat? 60 de lire!  Cum am reusit? Pur si simplu i-am zis ca merg la un alt localnic care cu siguranta va fi mai amabil. In tot acest timp taximetristul era cu noi….

In centru Sfinxul

Calo-mobil de ultima generatie, dotat cu CD player si functie usb

                      Intrarea in platou se face de asemenea pe baza de bilet, si in acest caz persoanele cu handicap beneficieaza de pret redus.

                      Cand am ajuns in fata Piramidelor, pot spune ca toate peripetiile din ziua respectiva si stresul acumulat nu au mai contat. Privelistea iti taie respiratia si te face sa te gandesti daca suntem oare cu adevarat singuri in acest urnivers. Nicio fotografie sau video nu poate reda adevarata maretie si senzatie pe care ti-o ofera realitatea. Nu uita ca dupa ce te dezmeticesti din „vraja” pe care aceste monstruozitati arhitectonice o lasa asupra ta, este necesar sa faci o mica „calatorie” cu camila. Sfat: negociaza pretul inainte sa te urci pe camila, altfel proprietarul pana nu va obtine de la tine suma dorita, nu-i va da animalului comanda de a se aseza sa poti cobori.

Minnie the camel

                       In ziua 2, noul nostru prieten egiptean taximetrist era deja in fata hotelui exact la ora la care ne inteleseseram. Destinatia: Citadela lui Saladdin.

Zidurile cetatii lui Saladdin

                           Citadela a fost construita la ordinul sultanului Saladdin pentru a proteja orasul de cruciati. Peste ani succesorul la tron, Sultanul Nasir a construit in mijlocul cetatii o moschee care ii si poarta numele. In prezent citadela are mai multe moschei, dar cea care se remarca este moscheea de alabastru, construita de Muhammad Ali in memoria fiului sau decedat. Cetatea este de o fumusete deosebita si intre zidurile acesteia mai poti vizita si muzeul militar. In plus, poti regasi un platou a carei deschidere se face catre oras. Un loc numai bun pentru a captura fotografia perfecta.

Interiorul Citadelei-pe fundal Moscheea de alabastru
Moscheea de alabastru

                         Intrarea in Moschee este gratuita, dar ca sa poti intra va trebui sa iti acoperi incaltamintea cu botosi din celofan pe care ii cumperi de la un vanzator pozitionat in fata intrarii. Cost: 2 lire

                        Vorbind de o tara in care populatia este in cea mai mare proportie reprezentata de musulmani, ca sa poti intra in moschei este necesar sa fii imbracat decent iar femeile sa isi acopere capul. 

Interiorul moscheei de alabastru
Curtea Moscheei de alabastru

                            Tot in cadrul fortaretei poti sa vizitezi si muzeul militar egiptean.

Muzeul militar- Statuie ecvestra a lui Ibrahim Pasa
Scene de razboi ilustrand diferite arme folosite in Egipt in diferte ere

                     Dupa cum mentionam mai sus, privelistea pe care citadela ti-o ofera este inedita. In fata se deschide mareata si impunatoarea moschee si Madrassa Sultan Hassan. Madrasa (in araba madrasah) reprezinta un fel de institutie educationala, oricum in cultura islamica moscheile functionau si pe post de scoala unde se studia intensiv Coranul- Scoala Coranica. Moscheea lui Hassan este una dintre cele mai mari din lume, cu o lungime de 150 m si acoperind aproximativ 8000mp.

Moscheea si Madrassa Sultan Hassan

                 Parasim oaza de aer curat si liniste oferita de citadela pentru a ne aventura, din nou, in traficul din oras cu scopul de a merge in faimosul bazar Khan el Khalili.

Moschee construita in stil futuristic

                    Strazile sunt pline de arome si culori, condimente si obiecte artizanale. Este locul perfect de unde sa iti iei suvenirurile. Noi ne-am aigurat ca o sa cumparam suficiente condimente incat vanzatorul se intreba oare ce urmeaza sa gatim. 

Una din stradutele bazarului Khan el Khalili

                         Trebuie sa incerci macar odata sucul de trestie de zahar care este facut in timp real. Este o senzatie sa vezi cum vanzatorul indeasa un snop de trestie intr-un storcator de fructe, insa gustul este chiar placut si revigorant.O alta bautura de-a locului, total naturala este sucul de roscoave. Cu siguranta in acest moment cuvantul „roscoave” nu va spune prea multe, dar va garantez ca arborele este intalnit si in Romania, doar ca mai mult pe post de ornament. Tatal meu imi povestea ca in copilarie obisnuia sa manance roscoave si ca erau delicioase. Pentru a va face o idee puteti sa da-ti click aici. Gustul sucului de roscoave este dulce si culoarea nu difera prea mult de cea a Coca Cola.

                       Ziua 3 este rezervata pentru o vizita in Cairo Coptic, adica Cairo Crestin. Reprezinta zona veche a orasului si cuprinde biserici si ruine romane vechi din antichitate.

                      De data aceasta l-am rugat pe taximetrist sa ne lase la poarta Cairo Coptic, unde ne astepta un tanar couchsurfer (Couchsurfing este o platforma de socializare si de sharing unde un anumit user,intr-o anumita tara isi poate oferi canapeaua gratis unui alt user ce doreste sa viziteze tara respectiva, oferind la schimb calificative si de ce nu aceeasi favoare) ce s-a oferit sa ne prezinte aceasta zona minunata a orasului.

                      Este fascinant cum intr-un singur loc poti vizita in aceeasi zi o biserica (chiar ortodoxa-am si participat la slujba in limba araba), o sinagoga si o moschee. Acest lucru denota calitatea oamenilor din Cairo. Cu totii s-au organizat in asa fel incat sa traiasca in armonie.  

Muzeul Coptic din Cairo

                    Iti ia cam o jumatate de zi sa vizitezi tot ceea ce iti poate oferi Coptic Cairo. Intrarea in muzeul de aici este gratuita insa accesul cu scaunul rulant nu este posibila in toate incaperile muzeului. Exista statie de metrou chiar in Cairo Coptic si am decis sa ne indreptam din nou catre bazar unde ne asteptau inca 2 prieteni al celui care ne insotise toata ziua. Mersul cu metroul in Cairo este si acesta destul de periculos. Totul in Cairo are alte dimensiuni, pana si peroanele statiilor sunt duble ca lungime fata e cele din Bucuresti. Sunt 2 lucruri care m-au impresionat la metroul din Cairo:

1) au vagoane destinate doar femeilor

                                  2) vagoanele nu au geamuri, in locul acestora sunt gratii

Statia de metrou din Cairo Coptic

             Statiile sunt prevazute cu lifturi insa accesul in metrou pentru un eventual scaun rulant este dificil deoarece vagnonul nu este la nivelul peronului. Din cauza aglomeratiei si a faptului ca peroanele sunt prea lungi, vizibiliatatea conductorului este redusa si este necesar sa te misti rapid cand doresti sa urci in vagon, altfel risti sa fii prins de usile care se inchid destul de rapid insa care nu au senzor sa se deschida la asfel de accidente.

            Incaodata m-a impresionat amabilitatea localnicilor si desi eram femeie, de alta nationalitate si religie, fara val pe cap, un barbat mi-a oferit locul sau in metrou. 

             Seara noastra a continuat pe stradutele din bazar unde am si luat masa. Pot spune ca am cheltui in banii nostri 50 de lei si cu acesti bani am platit masa pentru 5 persoane. Dupa ospat, dragii nostri prieteni au dorit sa ne arate si „viata de noapte” a orasului si ne-am lasat pe mainile lor. Nu, nu este ceea ce va imaginati. Baietii sunt cu totii studenti bine educati si au dorit sa ne arate ceva inedit despre care nu am giast niciun articol in ghidul pe care il aveam. O seara minunata la un show de arta traditionala si meditatie, dansatori sufi ale caror fuste s-au invartit continuu timp de 1 h.

Dansator sufi
Dansatori sufi
Dansatori sufi

                 Ca si concluzie, Cairo este un oras colorat si care niciodata nu doarme. Este un oras care trebuie vizitat macar odata in viata, este o experienta inedita, dar trebuie sa luati in considerare ca nu este un oras prea prietenos din punct de vedere al deplasarii intr-un scaun cu rotile.

Ramai cu bine Cairo, dar promit ca voi reveni sa vad cum te-au schimbat anii….

Please follow and like us:
error

2 comentarii la „Cairo,Egipt

  1. visez si eu sa ma pierd pe coridoarele muzeului din Cairo si pe stazile orasului.Pana atunci ma multumesc cu ocazia pe care am avuto vizitand muzeul egiptian din Torino,al 2-lea ca marime in lume.Acum cativa ani am fost in Sharm el sheikh sitrebuie sa spun ca ai dreptate,oriunde ai merge si orice ai face egiptieni asteapta mereu bacsis chiar daca ai platit pentru serviciu.Mi-aduc aminte ca la o excursie in desert,la un post supravegheat de soldati,au cerut apa ca sa ne lase sa trecem.
    E frumos Egiptul,un vis pentru multi iubitori de calatorii,dar realitate pe care o gasim in Egipt e departe de fantasia cu care plecam de acasa.

    1. Buna Lory,ma bucur mult ca ti-am trezit interesul pentru articolul meu. Iti multumesc pentru comment si pt ca mi-ai zis de muzeul din Torino. Abia astept sa il vad. In caz ca ajungi in Londra, iti recomand sa mergi la British Museum unde o sa poti vedea 94 de galerii intinse pe mai multe etaje. Muzeul are 1 etaj intreg dedicat Egiptului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

83 − 76 =