Ne doream de mult o vacanta in care sa mergem cu masina personala. Nu experimentasem asta pana acum. Am decis ca pentru inceput ar fi dragut sa mergem sa-i vizitam pe fratii nostri balcanici si am decis ca cea mai buna varianta ar fi Croatia, pentru ca in drumul nostru, fiind cu masina, putem sa ne oprim oriunde pe traseu. Ceea ce trebuie sa verificati in caz ca va incumetati sa plecati prin Europa cu masina, este cartea verde, care de multe ori nu acopera toate zonele. Ca sa evitati sa fiti intorsi din drum asigurati-va ca zonele pe care doriti sa le strabateti se regasesc in document, altfel inainte de plecare va trebui sa platiti asigurara pentru zona respectiva. Nu uitati sa luati documentul la voi!
La plecare a fost un drum destul de lung, dar la care ne asteptam si cu toate acestea ne-am propus sa il strabatem din prima. Peisajele intalnite pe traseu sunt dintre cele mai frumoase. Am iesit din tara prin Calafat in Bulgaria pe o zona de doar 40 de km cu drumuri nu tocmai „prietenoase” si ticsite cu camere video de monitorizare a traficului si patrule de politie. Faptul ca drumul era plin de politie cumva ne datea si o stare de siguranta, dar si o stare de discomfort in acelasi timp. Simteam cumva ca suntem vanati, nu doar pentru incalcari ale regulilor de circulatie ci pentru faptul ca nu suntem de-ai locului. 40 de km i-am parcurs destul de rapid, urmand sa intram in Serbia.
Aici, in vama, de partea sarbeasca, verificarea atat a documentelor cat si a autovehicolului se face mult mai amanuntit. Am luat bilet pentru autostrada, (care spre surprinderea mea poate fi platit la iesire atat cash cat si cu cardul). Serbia m-a surprins placut, are suficiente autostrazi cu 3 benizi, incat sa poti ajunge in toate punctele cardinale ale tarii si este o tara curata. Daca aveti un weekend in care va plictisiti si ati dori sa vizitati ceva, lasati Bulgaria si alegeti de aceasta data Serbia. Intrati in tara pe la Drobeta, sa vizitati cetatea Golubac de pe malul Dunarii. Pe langa fortareata, defileul Dunarii iti ofera un spectacol natural unic.
Locurile vazute din mers, dar si Belgradul, imi aduc aminte de copilarie. Este ca si cum imaginile copilariei au calatorit spre Serbia si au dorit sa ramana asa. Belgradul este un oras mare, dar rasfirat si nu seamana deloc cu Bucurestiul aglomerat. La ei, ca si la noi, anumite cladiri cat si fantani orasenesti au pastrat stilul si aerul regimului care le-au construit. Belgradul este asezat la confluenta raului Sava cu Dunarea. Podul Ada (376m) de peste Dunare ofera un spectacol vizual, acesta fiind construit pe un singur pilon, motiv pentru care este considerat cel mai lung pod sustinut de cabluri pe un singur pilon din lume. De-a lungul fluviului se regasesc nenumarate terase, restaurante si baruri de unde puteti admira frumoasa constructie de peste apa.
Am strabatut Serbia si intram in Bosnia si Hertegovina. La vama pe langa verificatul documentelor va trebui sa platesti si o taxa de mediu insegnificanta de 1 euro. De aici peisajul este si mai frumos, pe un drum ingust, croit prin munti si plin de tuneluri si serpentine. Cunoastem toti conflictele prin care aceasta tara a trecut si schimbarile la care a fost supusa de-a lungul timpului. Faptul ca Bosnia si Hertegovina este o tara care se lupta intre reconstruirea tarii devastate de razboi si introducerea economiei de piata in locul celei centralizate comuniste este istoric consemnat. Acest lucru se vede in infrastructura slab dezvoltata si cladirile vechi ale oraselor. Ceea ce m-a impresionat in mod special este faptul ca muntii Dinarici care strabat toata tara sunt apoape in totalitate impaduriti, ceea ce denota faptul ca averea lemnoasa a tarii nu a fost inca pradata.
Intram in Croatia pe inserate iar privelistea iti taie rasuflarea. Luminile casutelor care se intind pe coasta marii Adriatice par felinare care imbie ochiul trecatorului si indica traseul celor rataciti.
Ne-am cazat in Mlini, un orasel situat in imediata apropiere a Dubrovnikului, un orasel linistit si pe care il recomand celor care isi doresc un loc lipsit de agitatie si haosul generat de turisti, dar si familiilor. Plaja in Mlini este curata, predominant pietroasa, dar accesul pentru persoanele cu dizabilitati catre aceasta este facilitat de o rampa.
In ziua 2 am decis sa mergem la plaja in Dubrovinik. Sa conduci pana acolo este o adevarata placere, iar peisajele se intrec sa iti ofere privelisti alese. Aici Alpii Dinarici se ridica semet din apa, iar de la inaltimea autostrazii, ambarcatiunile par pasari albe plutind in deriva.
Dubrovnik este cea mai cunoscuta statiune de la marea Adriatica si este recunoscut ca un oras scump. O apa pe plaja costa 34 kuna (5 euro). Din pacate accesul cu caruciorul cu rotile pe aceasta plaja este imposibil, aici se ajunge pe scari din piatra. Pe langa peisaj si zidurile cetatii medievale ce se scalda in apa turquoise, imi place faptul ca nimeni nu scuipa seminte, terasele nu dau muzica la maxim si nici umbrele de pe plaja nu sunt in toate culorile curcubeului.
Un oras elegant si linistit cu aer venetian, o perla pentru turismul european cu o istorie bogata, Dubrovnik a cucerit si micile ecrane prin prisma scenelor din faimosul serial Game of Thrones. Tot orasul s-a dezvoltat in jurul zidurilor cetatii care inca isi arata maretia si frumusetea inconjurand orasul vechi. Dat fiind numarul mare de vizitatori este destul de dificil sa gasesti un loc de parcare fara plata liber in apropiere de cetate, insa orasul dispune de mai multe locuri de parcare cu plata.
Parasim masina in parcarea din fata cetatii si intram pe poarta principala. Accesul in incinta cetatii este posbila si pentru persoanele cu dizabilitati. Singurele locuri in care nu se poate ajunge cu un carut cu rotile sunt cele de pe zidurile cetatii unde se ajunge doar prin escaladarea unui urias numar de trepte. Daca nu puteti ajunge pe zidurile cetatii nu trebuie sa regretati pentru ca asezarea orasului iti permite sa vezi aceeasi panorama si din camera de hotel pentru ca majoritatea cladirilor sunt plasate pe stanci.
Cea mai importanta artera a cetati se numeste Stradun si este prima pe care pasesti odata ce ai intrat in cetate. Aici restaurantele si terasele te atrag cu oferte diverse si este locul perfect unde sa mananci fructe de mare proaspete pe saturate. Mergi spre centrul cetatii sa vezi Manastirea Franciscana si Catedrala Velika Gospa, apoi pierde-te pe stradutele inguste cu aer medieval.
Daca esti cu masina este recomandat sa faci si o excursie de 1 zi la Mostar in Bosnia sau Kotor in Muntenegru. Cum venisem deja prin Bosnia si stiam deja cat sunt drumurile de accidentate am decis sa merge in Muntenegru.
Kotor, Muntenegru
Exista curse regulate cu autocarul din Dubrovnik spre Kotor. Sunt doar 90 km pana in Kotor si i-am fi facut destul de rapid daca traficul infernal din Muntenegru nu ar fi existat. Am stat 2 h intr-un tunel la intrarea in Kotor. Traseul pana la Kotor poate fi facut 100 % cu masina insa drumul ar fi mai lung, dar exista posibilitatea sa scurtezi acest drum luand ferryboat-ul. Pretul biletului este de 4 euro.
In drumul nostru spre Kotor ne-am oprit pentru a fotografia si frumoasa fortareata Herceg Nevi ale carei ziduri sunt la fel de impunatoare ca cele ale Dubrovnikului.
Golful Kotor este considerat a fi o atractie naturala unica. Orasul este inconjurat de munti si apa, nu e de mirare ca acest loc face parte din top 25 cele mai frumoase golfuri din lume.
De departe Kotor este mai ieftin decat Dubrovnik.
Dupa 1h, timp in care am cautat loc de parcare (stateam la coada sa asteptam sa se elibereze locurile de parcare ale unui mall pentru ca in oras nu se gaseau altele), ne descretim fruntile admirand peisajul. Este scuzabil haosul din trafic avand in vedere ca Muntenegru este cel mai tanar stat din Europa. Si-a declarat independenta fata de Serbia abea in 2006, deci inca invata sa „mearga”.
Kotor este considerat cel mai sudic „fiord” din Europa (desi fiordurile iau nastere prin actiunea unor ghetari, iar aici nu este cazul). O excursie de o zi in orasel este suficienta pentru a vedea tot ce iti ofera acesta.
Kotor este cel mai vechi port si oras fortificat de la marea Mediterana si face parte din patrimoniul UNESCO.
Fa-ti intrarea in orasul vechi prin una din cele 3 porti, cea mai importanta fiind cea construita de venetieni si poarta numele de Poarta Marii.
Intrarea in centrul vechi este accesibila si persoanelor in carucior cu rotile, dar ca si in Dubrovnik nu se poate ajunge pe zidul cetatii San Giovani decat urcand cele 1350 de trepte. Odata ce intri in oras, te afli in cea mai mare piata din oras-Piata Armelor. Piata este plina de terase la umbra carora te poti aseza sa sorbi un pahar de bere in timp ce iti clatesti ochii la turistii care impanzesc zona.
Oraselul este micut si poate fi facut la pas in decurs de 1h, daca nu te opresti in bazarul turcesc sau la magazinele cu obiecte artizanale si suveniruri.
Oraselul isi arata toleranta muntenegrenilor la multiculturalitate si diversitatea religiilor, prin prisma bisericilor de diverse confesiuni pe care le gasesti aici, in total sunt 12 biserici.
In ultima zi in Croatia am decis sa ne indreptam spre Zagreb unde ne-am si cazat o noapte, in ideea de a nu mai trece prin Bosnia la intoarcere, ci mai degraba sa strabatem toata Serbia ale caror drumuri sunt mult mai bune si fara atatea serpentine obositoare.
Drumul te duce pe toata coasta Dalmatiei, unde privelistea este la fel de frumoasa. Aici ai oportunitatea sa treci si prin Split sau Zadar, doua orase cunoscute pentru frumuseta lor alaturi de Dubrovnik.
Am decis in drumul nostru sa ne oprim, sa petrecem jumatate de zi in parcul national Krka. Majoritatea celor care isi planifica o excursie in Croatia trec de obicei si pe la lacul Plitvice in centrul tarii. Sunt putini care cunosc fumusetea parcului national Krka. Sunt 2 intrari in parcul national, Lozovac si Skradin. Va ramane la alegerea ta pe unde doresti sa intri in parc. Recomandat este sa alegi intrarea care este cel mai aproape de zona in care te afli, insa nu trebuie sa ratezi obiectivul! Merita orice efort!
In zona caselor de bilete te asteapta o parcarea mare in care iti poti lasa masina si in care vin la fiecare 5 minute autocare sa preia turistii pe care ii duc la intrarea in superbul parc. Intrarea pentru persoanele cu dizabilitati este gratuita insa deplasarea prin parc intr-un carut cu rotile este imposibila datorita radacinilor pomilor care zac deasupra pamantului, creand adevarate capcane pentru cei care nu sunt atenti.
Traseul se intinde pe 2 km intr-un cerc in interiorul parcului, unde ai posibilitatea sa vezi diferite cascade mai mici si mai mari, podete peste rauri in care pastravul se vede inotand in aval, vegetatie diversificata si panouri cu explicatii. Punctul culminant il reprezinta cea mai mare dintre cascadele din parc, cascada care poarta acelasi nume ca si parcul-Krka.
Inotul in cascada este permis si este indicat daca doresti sa faci o baie in apele sale, sa vii aici cat mai devreme pentru ca la amiaza se aglomereaza.
Sfat: Daca nu iti permite timpul sa faci tot traseul prin parc, dar doresti sa vezi din prima cascada, la stanga de intrarea pe unde vor merge toti turistii se gaseste iesirea la care se gaseste bijuteria zgomotoasa.
Ajunsi in Zagreb, ne-am grabit sa mergem la cazare pentru ca deja se lasa noaptea iar GPS-ul ne arata ca hotelul nostru se afla in varf de munte. Sunt convinsa ca voi reveni in aceasta tara minunata care are in fata un viitor promitator. Mai sunt multe locuri de vazut in Croatia si cu siguranta imi voi include pe lista si Zagreb, pe care de aceasta data l-am vazut doar in trecere.